Valori de transfer contiguitate. Metonimia: Definiție

Termenul „metonimia“ provine de la cuvântul grecesc care înseamnă „redenumi“. Acest traseu, care este un transfer de valoare prin contiguitate - ocazional sau regulat - numele unei anumite clase de obiecte, sau unul separat pentru sau o altă clasă, asociat cu el pentru implicarea într-o anumită situație sau contiguitate.

Ce nume pot fi transferate

Baza de metonimiei sunt spațiale, conceptuale, eveniment, relațiile logice și sintagmatice între unele dintre categoriile care aparțin realității și reflectarea ei în mintea umană, consacrat în semnificațiile specifice ale cuvintelor - între oameni, obiecte, acțiuni, evenimente, procese, evenimente, instituții sociale, timp, loc, etc.

Numele poate fi transferat:

1) cu recipientul pe cantitatea de conținut sau conținutul în sine, cum ar fi „sticlă“ - „măsoară mase uscate și lichide“, „vas de băut“;

2) un material pentru produsele fabricate din ea: „cupru“ - „gologani“ și „metal“;

3) din sat, un loc pe evenimentul asociat sau un set de viață al locuitorilor săi: „Tot satul se rade de el“, „Road“ - „călătorie“, „calea deschisă pentru mișcare“, „timpul de călătorie“;

3) o acțiune specifică asupra rezultatului său, subiectul implicat în acțiune (armă, obiect, subiect) sau loc: „Stop“ - acesta este locul în care transportul și acțiuni specifice, „fluier“ - un dispozitiv de ping și actul de fluieratul;

5) forme de conținut specific de expresie sau un aspect specific, materialul în conținutul ca întreg, „este o carte interesantă“ se referă la conținutul, iar „cartea mare“ - în subiect;

6) transferarea valoarea adiacenta cu știința, industria de cunoștințe la obiectul său și vice-versa, „gramatica“ - acest „limbaj de sistem“ și „ramură a lingvisticii“;

7) cu evenimente, evenimente sociale asupra participanților: „Conferința va avea loc în luna iunie,“ și „Conferința a fost de acord asupra importanței deciziei“;

8) cu instituția de organizare socială la fața locului, totalitatea personalului său, „fabrica a continuat greva“ și „fabrica de reparații“;

9), cu o parte dintr-un întreg, și vice-versa, „pere“ - „fructe“ și „copac“ (transferul de titlu la o parte dintr-un întreg numit sinecdocă - un caz special de metonimia);

10), cu o anumită stare emoțională la cauza principală a „groaza“ lui - „eveniment teribil“ si „frica“;

11) Numele autorului poate fi folosit pentru a se referi la stilul el a creat, un model sau lucrările sale: - „numele comandantului“ „publică, citește lui Tolstoi“ Bull „mobilier cu un anumit tip de decor“ și

metonimia regulate

Metonimia, reflectând interacțiunea dintre concepte, categorii, și / sau obiecte, ea devine un obișnuit atunci când se creează modele semantice de tipuri de cuvinte de formare și cuvinte ambigue, de multe ori combinarea în diferite tipuri de valori: eveniment, indicativ, subiect (beton și abstract). De exemplu, numele de acțiune sunt utilizate în mod regulat pentru a descrie o parte a entității care rezultă ( „lucrarea“, „lucrarea“, „poveste“, „soluție“, „clădire“).

sufix polisemia

Dacă transferul analogica se efectuează în mod regulat în tipul de formare a cuvintelor, consecința sa poate fi sufix polisemie în loc de substrat (a se compara, de exemplu, o valoare cum ar fi un sufixe verbale -enie, -anie). Asocierea unor obiecte de pe adiacența și proximitatea conceptelor logice transformate în valori de coerență. Metonimia de acest fel servește un anumit scop - nominativ, și contribuie la dezvoltarea mijloacelor lingvistice lexicale.

Care sunt cauzele metonimia

Generează mecanismele de trasee de diferite transformări sintagmatice. Apar în mod regulat , pe baza propunerilor sau fraze metonimia, care este rezultatul așa-numitul text de reducere a eliptică păstrează , de obicei , un anumit grad de condițiile sale limitate de utilizare a acestuia, fără a crea noi valori în funcție de context independent, de exemplu: „În muzeu există două Van Gogh“ (adică „două tablouri Van Gogh „), dar nu se poate spune:“ Pe de o Van Gogh reprezentat o femeie tânără ".

Comunicarea cu contextul

Link-ul cel mai bun cu contextul este o astfel de metonimie (exemple în limba rusă, vezi mai jos), în care desemnarea unei anumite situații, pe baza unui predicat, se reduce doar la un valori obiect componente: „Care este problema -“ Heart (cap, dinți, gât) „- însemnând“ dureri de inimă (cap, dinți, gât). Această utilizare este limitată la contexte semantice și sintactice specifice. Deci, un sens figurativ (exemple - „inima“, „cap“) nu pot fi combinate cu verbele procedurale și adjective, definind natura bolii și durerea. Nu putem spune „puternic (cicălitoare, acută) inima“ sau „inima agravată (înrăutățit, intensificat).“ În acest caz, valoarea de transfer a adiacența nu este stabilită în mod independent de contextul conținutului semantic al vorbirii. Ea servește ca un mijloc de a dezvălui variante semantice ale utilizării sale. sens figurativ, exemple au fost menționate mai sus, este în strânsă legătură cu contextul.

Așa cum metonimia folosit

metonimia folosit (sinecdocă de multe ori), deoarece recepția unui obiect categorie situațională prin detaliile sale externe individualizare. Proisllyustriruem gândul nostru. Luați aceste sugestii pentru a metonimie, cum ar fi, „Hei, barba!«»Pălăria citind un ziar." O astfel de utilizare este similar cu un derivat care denotă apartenența - adjectiv substantivized și substantivul, Wed. „Barbă“ și „bărbos“, „bărbos“. Acest tip de metonimiei (exemple în ce limbă s. - Scufița Roșie, Little Longnose, etc.), servește adesea ca un mijloc de a crea porecle, porecle.

Simbolul unui grup social

În cazul în care elementul este numit metonimie, este tipic pentru multe persoane, aceasta poate să prindă rădăcini în limba și ca desemnarea unui anumit grup social, de exemplu, cuvântul „bast“ poate indica un țăran rus în perioada de pre-revoluționară. Dar o astfel de metonimie îi lipsește denotativ de stabilitate (semantică). În diferite contexte istorice numite „barba“ este folosit pentru a se referi la magii, țărani, nobili, bătrâni, și un anumit grup de tineri. exemple metonimia în limba rusă, pe care tocmai le - am menționat, este un foarte frecvente.

Poziția metonimia sintactică

Utilizarea acestui traseu (sinecdoca, în primul rând), în primul rând pentru a se referi la subiectul vorbirii combină cu poziția sintactică a subiectului, tratamentul și adăugări. Ca predicat valoarea contabilă situațională a adiacenta este mai puțin frecventă, deoarece nu îndeplinește nici o funcție caracteristică. Dacă metonimia utilizat în predicatul, acesta este transformat într-o metaforă, cum ar fi „pălărie“ - un „cârpaci“, „pantofi“ - „o ruină, un om decrepit“ Utilizarea numelor în partitive valorii predicatul servește în general, în sensul aspektizatsii subiect nu este considerat în majoritatea cazurilor, ca transferul de adiacenta. Să ne ilustra punctul nostru. Luați în considerare acest lucru: „A fost o minte rebel“ - se referă la caracteristica unui aspect particular al persoanei, pentru a fi exact - temperamentul său intelectual.

Sinecdocă nu este utilizat în orice propoziții existențiale, sau echivalentele lor, care introduc subiectul în lumea narativă. De exemplu, nu putem începe povestea cu cuvinte cum ar fi :. Odată ce a existat (unul, unii) Scufița Roșie „Această utilizare nu este perceput ca un simbol al unei persoane, și ca un exemplu de realizare a subiectului.