Interjecție - este o parte importantă a discursului

Cuvintele interjecții sunt părți oficiale de vorbire, care nu are un număr de caracteristici gramaticale, astfel încât acestea pot fi considerate independente: nu are numărul de categorii, tipul nu înclinat și nu se schimbă după caz , și numărul. Iar rolul atribuit în propunerile nu este cel mai important. Și totuși destul de imposibil de a face fără ele, mai ales în vorbire.

Faptul că interjecția - această parte a discursului, care exprimă o anumită emoție, fără a numi aceasta, valoarea poate fi într - un alt context, să fie diferit, chiar și în cazul în care cuvântul este același. În plus, ele pot exprima stimulent pentru acțiune. Cei mai mulți cercetători tind să creadă că așa-numita „politicos“ sau „eticheta“, cuvântul poate fi atribuită acestei clase.

Interjecție - aceasta nu este prea bine studiat-fenomen lingvistic. Cu toate acestea, ele sunt împărțite în trei categorii distincte: destul de clar emoțională, convingătoare și eticheta. Prima categorie include astfel de interjecții, din care exemple imediat vin în minte toată lumea: „ah“, „a doua“, „Noroc“ și așa mai departe. A doua categorie include o varietate de „hei“, „Taci“, „goni“ și alte cuvinte similare acestora. Etiquette includ formula favoare - „Bună ziua“, „la revedere“, „îmi pare rău“, și altele.

Este evident că unele dintre cuvintele au trecut în categoria de interjecții din părți independente de vorbire, de ce sunt numite derivați. Există non-derivate care par mai ușor. substantive si verbe merg de obicei la categoria de servicii, dar în teorie, aproape orice cuvânt poate fi într-o situație dată să se mute în categoria de „interjecție“.

Acest fenomen este mai frecvent în vorbire decât în scris, dar pentru ficțiune, de asemenea, tind să folosească cuvinte similare. Foarte des, acestea sunt utilizate în combinație cu jargonul și urmărirea de cuvinte străine. Acest lucru este evident mai ales în rândul adolescenților. Globalizarea a adus la cuvintele de limba rusă ca „wow“, „OK“ și multe altele. Apropo, este curios faptul că interjecția - nu este universal pentru toate limbile combinație de sunete. De obicei, acestea sunt similare, dar încă variază destul de des. De exemplu, interjecția imperativ de asteptare pentru tăcere, în sunete rusești ca „Hush-o“ în limba engleză - „Hush“, și în limba germană - „pst“. Există ceva similar în sunetul lor, eventual, în acest caz a fost inițial onomatopee.

Apropo, cu el și interjecții confuz. De fapt, pentru a le distinge destul de ușor - onomatopee poartă, de obicei, nici un sens, cu excepția sunetul unei imagini. Aceasta este, „replică“, a oricăror animale, precum și cuvinte, concepute pentru a arăta că a existat un anumit sunet (de exemplu, „bang“, „boom-ul“), se va aplica această categorie.

Un alt punct de interes în studiul unei limbi străine cu greu interjecții acordat o atenție. Din acest motiv (sau din alte motive), chiar și după o lungă ședere în țară limba este vorbită omul continuă să folosească interjecții emoționale în limba lor maternă. Un alt motiv probabil ar putea fi natura apariției acestor sunete - au scos inconștient, din reflex.

Interjecții sunt extrem de importante în viața noastră. Ele nu sunt întotdeauna vizibile, dar ajuta pentru a face mai plin de viață și emoțională.